Istoric

 

Prima scânteie

 

Anul 1964 va fi anul în care OM începe să fie o binecuvântare pentru România. Iată ce povesteşte Dale Rothon, prietenul lui George Verwer, despre această perioadă:

“Prima mea întâlnire cu Richard Wumbrand a avut loc în 1964. Eram amândoi într-o cameră împreună cu alţi 15 oameni. Am întrebat pe cel care şedea lângă mine de unde ştia el că cel din faţa noastră, care avea aşa un zâmbet larg pe faţă, fusese timp de 14 ani în închisoare. Mihai a răspuns simplu: “Pentru că este tatăl meu!”

Am petrecut ore în şir stând de vorbă şi ascultându-l împărtăşind chemarea lui. Era aşa de înfocat şi chiar gata să se întoarcă în închisoare, chiar dacă de-abia fusese eliberat de câteva săptămâni.

“Într-o ocazie, vizitându-l pe Richard împreună cu Sabrina Wumbrand, i-am au-zit vorbind despre un anumit om. Când am întrebat cine era acesta, mi s-a spus că era cel care îl trădase şi din cauza căruia Wumbrand petrecuse 14 aniîn închisoare. Mai târziu, am mers la o plimbare împreună. Mergând pe stradă, am întâlnit un bărbat pe care Richard Wumbrand l-a îmbrăţişat. După ce mi l-a prezentat, am observant că avea acelaşi nume ca şi omul care îl trădase. Când i-am atras atenţia asupra “coincidenţei” de nume, Wumbrand mi-a răspuns “Rothon! Noi toţi facem greşeli!”

Întrebându-l ce putem face ca să ajutăm ţara dânsului, a spus doar:

“Aduceţi Cuvântul lui Dumnezeu poporului meu! Atunci ei vor fi cu adevărat liberi!”

Şi astfel am început să facem un plan pentru a aduce Biblii în ţările închise Evangheliei din cauza sistemului comunist. L-am văzut pe Dumnezeu deschizând o mare uşă ca să îi putem ajuta pe fraţii şi surorile noastre din Europa de Est. Ne-am rugat şi în 1968 am înfiinţat o echipă care va lucra din Viena. La început eram 7 sau 8 oameni, dar echipa a crescut treptat.
Astfel au fost aduse în România comunistă mai mult de un milion de Scripturi şi multe alte publicaţii creştine. Unele au fost confiscate, dar multe au ajuns în mâinile credincioşilor!

 

 

Anii comunismului

 

Anii șaptezeci-optzeci reprezintă apogeul puterii comuniste. Mai mult ca altădată, oamenii sunt înfometați, iar libertatea le este din ce în ce mai îngrădită. Filaje, microfoane, percheziții, interogatorii și anchete sunt caracteristice vremii.
În anul 1971 Ceaușescu a vizitat China, Coreea de Nord, Mongolia și Vietnamul de Nord. Cu ocazia vizitei, Ceaușescu s-a inspirat din cultul personalității lui Kim Ir Sen și al lui Mao Tse Dong.

Evanghelicii au refuzat să participe la cultul personalităţii în România anilor ‘70-’80, motivele constând în evidenta incompatibilitate între a fi creştin şi a fi susținator al lui Nicolae Ceauşescu. Ca urmare, cei mai activi au fost interogați, percheziționați, arestați și unii au plătit cu viața fiind bătuți crunt în pușcăriile comuniste.
Tone de literatură au fost trecute prin graniţe în camioanelor special construite cu compartimente ascunse.

În același timp, unii credincioși din alte țări se rugau pentru frații persecutați din România. Alții treceau granița aducând Cuvântul lui Dumnzeu fără permisiunea guvernului comunist.

Și Dumnezeu a ascultat rugăciunile! In Decembrie 1989 Ceaușescu și regimul comunist au fost în sfârșit aduse la tăcere!

Și a fost LIBERTATE!

Oamenii îngenunchiau pe străzi spunând Tatăl nostru și strigând cât îi țineau plămânii:

EXISTĂ DUMNEZEU!
Există Dumnezeu!
Există Dumnezeu!

 

 

Anii ‘90 & Lucrarea din Galaţi

 

După terminarea pregătirii în Școala de Misiune, echipa formată din Ann Siebert, Hyun Mi Choi și Jo Bassham au părăsit Viena și au început călătoria spre Galați care le va lua aproximativ 2 zile.

“Împreună cu Colin Brazier și Carsten Steins am condus mașina până la Cluj de unde au luat-o și pe Hung Jung Kim. Anul Nou ne-a prins undeva, pe drum, călătorind împreună prin România. În prima zi a anului 1992 am ajuns în Galați, noua noastră casă – ce mod minunat de a începe un nou an!“ povesteşte Jo Bassham.

La început, echipa a locuit împreună cu familiile din Biserica Baptistă și Oastea Domnului, în timp ce învățau limba română. Pe 2 Martie a sosit un nou membru al echipei – un bărbat, John Hooker, care avea să fie primul director al OM România.
În următorii ani, mulți oameni au ieșit și au intrat în echipă, au fost multe lupte, dar și multe binecuvântări și uși deschise. Au fost provocări, dar și binecuvântări! Chiar dacă oamenii din echipă au spus că a fost cea mai grea perioadă din viata lor, ei au văzut și multe minuni, multe biruințe, au legat multe relații în toată țara, mai ales prin campanile de vară care s-au numit Love Europe (Iubeşte Europa).

 

 

Campaniile Love Europe

 

Prima dată când România a fost implicată în Love Europe a fost vara lui 1992, începând cu conferința din Pardubice, Cehoslovacia, urmând evanghelizarile de vară. Trei dintre acestea au avut loc în România. Echipa spunea:

“A fost o mare binecuvantare să vedem români încercând noi metode de evanghelizare pe stradă: dramă, sketchboard etc.“

În 1993 au fost 10 echipe implicate în evanghelizări în diferite localități din țară. Mulți oameni L-au primit pe Domnul: bărbați, femei și familii întregi. A fost un timp entuziasmant și minunat! Înainte să se încheie evanghelizarile deja se organizau întâlnirile periodice și cursurile de ucenicizare.
Echipa OM a fost foarte încurajată de ceea făcea Dumnezeu! O fată a povestit despre vara aceasta:

”Înainte nu am spus nimănui despre credința mea în Domnul Isus și ce înseamna asta pentru mine. Acum, vreau s-o spun tuturor!”

 

 

Braşov şi Piteşti

 

Anul ‘96 marca o nouă eră pentru viaţa echipei OM România. Deoarece echipa a crescut, s-au putut forma două echipe. Prima parte a anului au petrecut-o la noua bază de misiune din Braşov. Echipa care locuia aici urma să fie echipa administrativă. Cei implicaţi la Galaţi vor continua lucrarea acolo.
La un moment dat, ei au simţit că era timpul pentru o schimbare. Echipa s-a mutat din Galați la Pitești la sfârșitul anului 1997. De câțiva ani mergea o echipă de vară acolo și lucrarea a mers foarte bine. Era o legătură bună între OM și vreo câteva biserici. John și echipa administrativă s-au mutat în Brașov iar echipa de evangelizare a mers în Pitești.
Am fost implicați în lucrarea cu copii și cu tinerii. Fiecare dezvoltam noi prietenii: făceam studii biblice în cămin cu niște fete de la orfelinat, vizitam azilul de bătrâni și pentru oamenii cu dezabilități. Când echipa a crescut la 10, am organizat două concerte creștine la Casa Sindicatelor. Apoi am început să predăm limba engleză la liceu. Mulți dintre noi au rămas cu prietenii pe viață. Tinerii au fost influențați și chemați să meargă în misiune și să dorească mai mult de la viață. Dar cel mai important: oamenii au auzit Evanghelia.

Lucrarea OM în Pitești s-a încheiat în August 2001.

 

 

Babadag

 

Lucrarea din Babadag a început în anul 1998 când doi tineri din altă zonă a țării au venit să locuiască și să lucreze în mijlocul unui grup de oameni total neevanghelizați până atunci. Tot în acea perioadă un grup de tineri din Tulcea veneau pentru a împărți literatură creștină și a ține legatura cu cei evanghelizaţi deja în timpul verilor de echipele Love Europe.

Mariana Dogaru s-a mutat acolo în vara anului 2000 cu gândul de a sta pentru 6 luni, care s-au dovedit a fi 6 ani. Deja era o echipă, un grup mic de români care se închinau împreună cu o Biserică de rromi turci.
S-a început o Școală de Alfabetizare a copiilor turci la Biserică. În anul 2002 a venit și Luminița Dragusin, apoi Esher Clarke şi Junko Myasaka și împreună cu ceilalți lucrători se implicau în cele două biserici (română şi turcă ). Mariana ne spunea:

“În cei 3 ani de alfabetizare între ruinele unei fabrici de zahăr falimentare, Dumnezeu ne-a binecuvântat cu zeci de copii care au învațat să se roage, s-au întâlnit cu Isus şi mulţi dintre ei și-au continuat studiile la școlile din oraş.

Apoi, Domnul ne-a dat o clădire chiar în mijlocul comunității, clădire care cu timpul a fost renovată şi a devenit grădiniță exclusiv pentru copiii din cartierul Bendea.”

Unii dintre copii iși luau părinții sau frații mai mari la Biserică. Doar 10% dintre ei mergeau atunci la Școală. După 8 ani de grădiniță, nivelul școlarizării a crescut uimitor ceea ce a fost vizibil și pentru cadrele didactice din școlile oraşului și alte autorităților din Babadag.

Uneori se organizau excursii sau tabere de vară la munte pentru copiii din ambele biserici ceea ce era cu adevărat un eveniment având în vedere că pentru cei mai mulți aceea era prima ieșire din orașul lor.

 

 

Piteşti

 

O dată cu plecarea familiei Hooker (John și Petronela) lucrarea a fost preluată în 2004 de Herbert și Inge van den Berg, apoi în 2008, de Rafael și Alice Năstase.