Cu ce suntem diferiţi?

 Photo Credit: OM Ships

diferit

 

Vapoarele Misionare

 

The original Logos

1970: GBA Ships începe cu prima navă numită Logos, care îmseamnă „cunânt” în Greacă. Nava a făcut primul drum spre India in 1971. Oamenii au luat cu asalt librăria improvizată, flămânzi după literatura pe care o aducea Logos. Văzând aceasta, GBA Ships, a început să caute o a doua navă ca să crească oportunităţile de slujire.


Doulos

1977: GBA Ships a cumpărat a doua navă care s-a numit Doulos (un alt cuvânt grecesc care însemna „slujitor”) şi care avea viziunea ca vaporul şi echipajul să slujească naţiunilor la care vor ajunge. Doulos a fost înregistrat în Cartea Recordurilor Guinness ca cea mai veche navă de pasageri.


Logos in Beagle Channel

1988: Logos şi-a încheiat activitatea în Ianuarie 1988 după ce a naufragiat în timpul unei furtuni în Canalul Beagle, între Argentina şi Chile. Nici o viaţă nu a fost pierdută atunci, datorită echipajului pregătit şi a standardelor înalte de siguranţă practicate pe navă, a simulărilor săptămânale şi mai ales a protecţiei Domnului. Timp de 17 ani Logos a navigat 231.250 mile marine, vizitând 257 de porturi în 103 ţări.


Logos II

1989: La un an după tragicul accident, Logos a fost înlocuit cu un fost feribot, care a primit numele de Logos II. Puntea unde intrau maşinile a fost transformată şi astfel nava a primit un alt scop în folosinţă.


Norröna I

2004: Oportunităţile nenumărate continuau să curgă. În 2002, Logos II a înregistrat un număr record de vizitatori: 800.000! Iar în 2003 mai mult de 1.400.000 de vizitatori au fost înregistraţi la bordul lui Doulos şi Logos II! În Aprilie 2004, GBA Ships a cumpărat un nou feribot cu capacitate de 12.000 tone şi l-au re-denumit Logos Hope.


Logos Hope

2009: După o perioadă lungă de renovări în Croaţia, Germania şi apoi Danemarca, Logos Hope a fost în sfârşit lansat în slujire în Februarie 2009. A preluat şi munca celor de pe Logos II care a fost retras din slujire în 2008 şi a celor de pe Doulos care a fost retras în 2010.

Logos Hope este acum singura navă operaţională.

Noi continuăm să fim pasionaţi pentru această lucrare şi viziunea ei, pentru a ajunge la popoarele şi naţiunile lumii!

 

 

Aducând cunoştinţă, ajutor şi speranţă popoarelor lumii 

 

 

Aducând cunoştinţă

A family visit the book fair on Logos HopeMai mult de 44 de milioane de vizitatori din peste 150 de ţări au venit să viziteze cele 4 librării plutitoare. Pentru un astfel de număr mare de oameni, ne simţim datori să le oferim cărţi de bună calitate la preţuri accesibile.

Multe persoane care nu au avut posibilitatea materială să studieze au primit cunoştinţe din cărţile pe care le-am oferit în aşa fel încât vieţile lor au fost transformate fără o investiţie care să le depăşească posibilităţile.

Oferim o colecţie de peste 5.000 de titluri, incluzând cărţi pe teme de educaţie profesională, diferite interese generale, dar şi dezvoltare personală. Cărţile au fost atent alese ca să fie pe placul tuturor vârstelor, nivelelor educaţionale şi nevoilor morale ale comunităţilor pe care le vizităm. Marea majoritate a cărţilor sunt în limba Engelză, dar acestea sunt suplimentate în fiecare ţară de cărţi în limba respectivă pe cât posibil. În multe porturi, un număr mare de cărţi sunt donate pentru a începe şi dota biblioteci pentru public în general sau pentru şcoli şi universităţi.

Vizitatorii au posibilitatea să cunoască echipajul internaţional reprezentând aproximativ 50 de naţiuni, şi au oportunitatea să înveţe despre culturi noi, să participe la programe interactive sau evenimente culturale care le oferă perspective noi şi diferite legate de lumea în care trăim.

 

Aducând ajutor

A team from Logos Hope build a house in GuyanaNavigând din port în port, echipajul experimentează nevoile lumii faţă în faţă. Având posibilitatea de a ajuta prin donaţii de alimente, sau a construi o clădire, a oferi o mână de ajutor în mod practic sau o ureche care să asculte poveştile oamenilor pe care îi întâlnesc, se străduiesc să facă aceasta cu responsabilitate, ca pe un privilegiu care le este oferit, de a schimba vieţi înspre mai bine.

Ajutorul umanitar oferit este o demonstraţie practică a felului în care Dumnezeu însuşi îi iubeşte pe aceşti oameni aflaţi în momente de dificultate.

Pe langă ajutorul practic, se oferă şi ajutor educaţional, prin seminarii şi cursuri de instruire care pot avea un impact de lungă durată asupra comunităţii.

 

Aducând speranţă

Crew strive to bring hope in every port of call.Fiecare persoană poartă în inimă o nevoie pentru a găsi un scop în viaţă. Voluntarii din echipaj caută să aducă speranţă în vieţile vizitatorilor focalizându-se pe nevoile lor specifice.

Pentru aceasta ei organizează activităţi care să le ofere osibilitatea de a interacţiona şi a se împrieteni cu cît mai mulţi oameni, şi astfel să poată demostra credinţa care le oferă lor speranţă. Credinţa este fundaţia pentru tot ce se face la bord, fiecare membru al echipajului având câte o mărturie unică despre cum Dumnezeu le-a schimbat viaţa şi le-a adus speranţă şi un scop în viaţă.

Întreaga comunitate de la bord doreşte să împartă aceasta bucurie a unei noi vieţi în Hristos, făcând-o în smerenie, cu mare respect pentru cultura locală a ţării pe care o vizitează împreună cu vaporul.

 

 

Experienţa Romaniei cu vapoarele misionare

 

20 Iulie– 2 August 1994

Doulos a fost planificat să viziteze porturile din Marea Neagră în anul 1994. După multe dificultăţi întâmpinate, a reuşit totuşi să sosească în Constanţa în vara lui ‘94! Toată acea experienţă a fost o dovadă a bătăliei spirituale în care ne aflăm. Din multele amintiri amintim următoarele:

-Românii veniţi la o conferinţă care trebuia să aibe loc la bord nu au fost lăsaţi de autorităţile portuare să intre. Atunci ei au început conferinţa chiar pe The Romanian conference participants had an impromptu worship time on the chei… După care bineînţeles că au fost lăsaţi să urce la bord!
-Tot mai mulţi oameni au auzit despre bătălia spirituală care se dădea pentru România şi despre foamea de Cuvânt pe care o avea poporul nostru recent eliberat de sub comunism
-Livelink – pe măsură ce se aşteptau permisiunile de a deschide nava pentru vizitatorii din România, participanţii la conferinţa Love Europe au început să se roage în mod deosebit pentru România şi chiar au reuşit să primească transmisii filmate în timp real despre ce se întâmpla la Constanţa
-Cu toate că până la final librăria nu a putut fi vizitată de public, trimişii oficiali au putut totuşi participa la o recepţie specială la bord. Iar echipe de pe vapor au putut vizita orfelinate, au putut distribui literatură în oraş şi au putut ţine evanghelizări în aer liber.

 

2003 – Doulos vine la Constanța din nou

De data aceasta lucrurile au stat diferit: 49.000 de vizitatori au urcat la bord pentru a vizita librăria plutitoare, sau pentru a participa la evenimentele organizate pentru copii, tineret, bătrâni, pastori, misionari etc. Pentru Seara Internaţională 800 de persoane s-au strâns să participe la eveniment. Slava Domnului pentru impactul pe care l-a avut aceasta vizită în vieţile a mii de români!

 

Români trimişi de OM Romania care au slujit pe vapoarele misionare:
Doiniţa – Doulos 2008-2010; Luminiţa – Doulos 2009; Mihaela – Doulos 2009; Cristi – Doulos 2009; Raluca – Logos Hope 2010-2012; Oliviana – Logos Hope 2013-2015; Diana – Logos Hope 2014-2015; Vlad Family – Logos Hope 2014 – prezent; Robert – 2015-2016

 

 

 

 

The Freedom Climb

 

Freedom Climb

 

The Freedom Climb este un eveniment care îşi propune să aducă schimbare în vieţile copiilor şi femeilor exploataţi şi traficaţi pentru sclavie.

Obiectivul este de a stârni compasiune, acţiune şi susţinere legate de  problema sclaviei moderne, a exploatării ilegale şi a traficului de carne vie. Aceasta se face prin strângere de fonduri şi conştientizarea societăţii despre astfel de probleme, pentru a susţine priectele implementate de OM în zone ale lumii unde oamenii se confruntă cu aşa ceva.

A urca munţi este un gest simbolic legat de experienţa de zi cu zi a miilor de copii şi femei traficaţi. Femeile care urcă pe munte reuşesc prin acest gest să dea voce celor care nu pot vorbi deschis despre ce li se întâmplă, care nu pot singuri să urce pe culme şi să depăşească astfel situaţia în care se află.

În Ianuarie 2012, 48 de femei din 7 ţări au urcat Muntele Kilimanjaro ca să declare libertate peste cei legaţi în sclavie. De atunci încoace, The Freedom Climb au organizat evenimente similare în SUA, Australia, Noua Zeelandă, Filipine, Ecuador şi chiar Nepal – Everest.